Daca ar fi sa compar Bucurestiul cu un film, as face-o cu Borat, o mare porcarie si mizerie, cam cum este perceput Bucurestiul de europeni si de unii din locuitorii sai, si asta pe buna dreptate.

E de ajuns sa arunci o privire prin locurile mai ferite si vei fi invaluit de gunoaie, munti de gunoaie (uite un foarte bun slideshow cu cateva astfel de locuri). Sunt de acord cu campania asta de pe Energeia, ghid-ul de ecologie. Si nici eu nu stiu ce ar trebui facut pentru a-i educa pe oameni sa mai arunce mizerii pe jos, ca asta e principala problema, educatia, nu salubrizarea care nu strange la timp gunoaiele.

Ne lipseste cultura de a fi civilizati. Cred ca o sa ma opresc aici, ca iar o dau in “Romania, tara de ….“, dar va invit sa scrieti si voi (George si Vlad pentru inceput) de orasul nostru, poate mai educa lumea putin (desi m-as mira sa iasa).

Apple iPhone a avut parte de multa publicitate pozitiva anul asta, dar exista si cazuri mai putin fericite pentru producatorul american. Unul dintre aceste scandaluri este problema componentelor chimice ale telefonului, ce nu respecta chiar asa de mult cat vrea sa para Apple normele europene.

Un scurt clip postat de Greenpeace pe Youtube face lumina asupra marului verde din Apple iPhone. Eu astept acum cu nerabdare sa vad care va fi raspunsul Apple.

Cam ciudata comparatie nu? Nu chiar, zic eu. Cea mai importanta asemanare dintre lumea in care traim si un televizor in constituie reglajul de contrast. Lumea noastra prea iubita se comporta la fel ca imaginea unui televizor cand maresti contrastul. Raportul dintre bogati si saraci se mareste, raportul intre temperaturile minime si maxime anuale creste si el, anotimpurile intermediare, primavara si toamna, se estompeaza si exemplele pot continua. Ce facem cand ajungem cu contrastul la maxim? Ramanem cu o imagine proasta pe retina?

Cand am vazut prima data posterul filmului si am citit pe IMDB despre ce e vorba m-am gandit ca e un film cu potential, data fiind si pasiunea mea pentru filmele SF. Dupa ce am vazut filmul pot spune cu incredere ca nu este un film SF. Este, dupa parerea mea, un manifest, un semnal de alarma asupra viitorului planetei noastre.

Nimic din ceea ce vedem in film nu este SF, efectele poluarii, razboaiele de gherila, campurile pentru refugiati, lacomia umana, spiritul fiecare pentru el, sunt bine conturate in Children of Men. Imaginile nu sunt nici prea hollywoodiene, nici prea reality show (poate putin scena nasterii). Interesant, din perspectiva romaneasca a lucrurilor, este lumina pozitiva care se arunca asupra tiganilor, datorita personajului Marichka.

Poate asa o sa invatam sa nu mai catalogam oamenii dupa rasa din care fac parte. Nu toti tiganii sunt nespalati si hoti, la fel cum nu toti romanii plecati in strainatate s-au dus acolo sa fure. Daca ne tot deranjeaza ca suntem vazuti prin prisma faptelor altora, ar cam fi cazul sa fim si noi mai atenti cand catalogam pe altii, fara sa ii cunoastem.

Per total ideea si concluzia pe care o trag eu este ca planeta noastra n-are nici o sansa pana nu ne scoatem mainile din buzunare si incepem sa gandim cu totii pentru binele nostru, al umanitatii. Din pacate pana maine probabil o sa uit ideea asta, doar s-a vazut si in film: atat soldatii cat si refugiatii au ramas inmarmuriti cand au auzit scancetele nou nascului, dar dupa 2 minute au revenit sa a se impusca reciproc. Asta este, poate dupa al doilea film o sa ne invatam minte…