Sejur de cateva zile in Delta Dunarii

Sunt multe locuri frumoase unde nu am fost in lumea asta. Pe multe probabil nici nu stiu ca vreau sa le vad, insa am o lista destul de lunga cu cele pe care vreau sa le vizitez, atat in Romania cat si afara. Delta Dunarii este cel mai nou ‘obiectiv’ in care am reusit sa merg pentru cateva zile, intr-un weekend prelungit. Recunosc ca nu m-am documentat deloc inainte, cum ii sade bine turistului de ocazie, asa ca singurele lucruri pe care le stiam despre Delta inainte de ajunge acolo erau ca deplasarile se fac exclusiv cu barca si ca sunt multi tantari acolo care te ciupesc tare de tot. Nu e prea incurajator, nu?

Drumul

Dupa un drum de vreo 2 ore si ceva cu masina, din Constanta, pe un drum foarte bun, am ajuns la Murighiol, de unde urma sa ne ia barca care sa ne duca la pensiunea Crisan, unde am stat. Intre timp am descoperit ca pensiunea nu avea nume si era doar localizata in Crisan, dar astea sunt detalii minore.

Am fost un grup mare, de vreo 17 persoane, motiv pentru care mi-am exprimat surprinderea ca a venit o barca atat de mica sa ne culeaga de la ponton. Dar ce stiu eu despre navigatie… pentru ca am incaput cu totii, plus bagajele deloc de neglijat. Nu sunt fan al mersului cu barca, dar nici nu imi displace. Din ce am observat gradul de placere creste cu dimensiunea barcii, ca si la avioane, pe cand la masini e invers proportional, asta in cazul meu bineinteles.

Barca mica cu motor mare, de 150 CP, inseamna barca care se ridica mult de bot cand mergi cu 50 km/h. Acest lucru nu a prea fost pe placul publicului feminin, insa mie mi-a placut din simplul motiv ca asa ajungi mai repede la destinatie, deci mai putin timp in care auzi zgomotul puternic al motorului. Win-win pentru (aproape) toata lumea deci.

Pensiunea si localitatea Crisan

Pensiunea unde am fost cazati a fost genul in care ai tot ce iti trebuie ca sa te simti bine si nimic mai mult. Adica pe sistemul functie inaintea formei. Ne-am plimbat putin prin localitatea Crisan si am vazut si cateva casute mai cochete, unele chiar foarte dragute as spune. Localitate este destul de mult spus, mai corect fiind un “sir de case pe malul bratului Sulina”, pe Dunare. Cine nu are casa la mal nu are ponton deci e un fel de naufragiat pe insula si trebuie sa apeleze la barcile altora. Mi s-a parut ciudat, in conditiile in care nu vad de ce casele de la strada sunt singurele cu acces la malul apei, mal care ma gandesc ca apartine Apelor Romane.

Sincer nu prea ai ce sa vezi in Crisan, dar am batut o marte parte din el pentru ca a trebuie sa ajungem la unul din mini-marketurile locale, sa ne luam provizii, adica putina apa, vin si multa bere. Pitoresc si linistit, cand nu trec barci, deci daca asta cautati ati nimerit unde trebuie. Mi-a placut insa ca problema tantarilor s-a dovedit doar un mit. E adevarat ca seara am stat intr-un fel de foisor cu plasa de tantari, dar per total insectele nu au fost o problema si ne-am plimbat si prin canale, am fost si pana la Sulina, deci daca era nasoala treaba am fi aflat.

Mancarea

Mancarea am avut-o inclusa in pachet si a fost OK. Mie imi place pestele si aveam speranta mari dupa ce toti cei cu care am vorbit au laudat felul in care se gateste in Delta Dunarii. Acum sa nu credeti ca a fost proasta mancare, dar dupa trei zile de peste simti nevoia de carne care provine de la un animal cu picioare.

Per total am mancat trei ingrediente in Delta: peste, cartofi fierti si mamaliga (cu Vegeta). Pe langa aceste ingrediente principale am mai avut parte de maioneza cu ustoroi sau castravete, apa de la ciorba si cam atat. Singura varietate a fost deci tipul de peste, care a fost intotdeauna proaspat, bine facut, desi uneori prea mirosea a peste, daca stiti ce zic. Va spun ca sa stiti in ce va bagati.

Mersul cu barca si delta

Indiferent ce faci si ce cauti in delta, vei merge foarte mult cu barca. Si nu e comod deloc, in special din cauza bancilor destul de basic, adica facute din scanduri de lemn sau plastic. Dupa o ora de stat in fund o sa te saturi, deci nu stiam cum sa ma mai asez in barca a doua zi, cand am mers vreo trei ore asa pe canale si lacuri, pana la Mila 23 si inapoi. Calatoria asta a fost unul din punctele forte ale excursiei. Am avut parte de un sofer de barca foarte de treaba, care a mers incet si ne-a dus sa vedem pelicanii, (r)egretele, cormoranii si alte pasari pentru care e renumita Delta Dunarii.

Canalele principale, cele navigate si de vase mari, sunt destul de poluate, apa nefiind foarte limpede si avand o culoare aproape dezolanta, cum am vazut ca era si in Viena. Nici vorba de “Dunarea albastra” a lui Johann Strauss. In lacuri insa lucrurile se schimba vizibil, precum puteti observa din poze. Acolo cred ca se poate vedea adevarata delta, asa cum citesti de ea in carti. E genul de loc in care trebuie sa mergi o data in viata. In rest stuf – stuf – pelican – stuf. Daca merita sa mergi si a doua oara e alta discutie, insa am dubii in ceea ce priveste conservarea biosferei din rezervatia Delta Dunarii, asa ca ar fi bine sa mergi cat mai repede, cat mai ai ce vedea.

Spun asta pentru ca am vazut cateva insule de PET-uri, pe care nu sunt sigur ca le-au aruncat doar romanii in apa. Pana la urma Dunarea trece prin foarte multe tari si curentul poarta mizeriile pana in Marea Neagra. Ce ‘reusim’ sa facem noi romanii este sa mergem in viteza cu barcile pe canalele foarte inguste, deranjand flora si fauna, sa pescuim fara masura si sa aruncam gunoaie in apa. Cine face asta? Nu turistii, cum te-ai astepta, ci localnicii, pe care i-am vazut aruncand tigarile direct in apa, pentru ca e mai simplu asa. Tot ei pescuiesc pana la 500 kg pe zi, intr-o zi buna (spusele lor, deci pot fi putin inflorite in spiritul pescarilor), asa ca Delta Dunarii nu va rezista mult, la cum vad eu ca merg lucrurile.

“Orasul” Sulina

In ultima zi am dat o fuga pana in orasul Sulina, ca sa vedem si noi plaja renumita de acolo, cu nisip foarte fin. Nu am fost dezamagit, de plaja, ca orasul este un mix intre trotuare restaurate si cladiri care stau sa se darame pe tine. Santierele navale pline de rugina, si ele si navele acostate, reusesc doar sa intareasca sentimentul de oras parasit.

Daca ajungi insa in Sulina da o fuga pana la farul vechi, pentru ca poti urca in el pentru doar 5 lei, taxa in care e inclus si accesul la muzeul farului, adica doua incaperi pline cu cateva amintiri ale unei epoci de mult apuse, intr-o perioada cand presupun ca orasul era prosper. Noi am fi vrut sa ne dam si cu bicicletele insa erau toate luate, semn ca vin cativa turisti si in Sulina. Au sigur unde sa manance, pentru ca am vazut cateva terase care aratau chiar bine, iar plaja e foarte frumoasa, cu un ponton lung pe care poti sa bei o bere. Atmosfera de la plaja m-a facut sa ma gandesc la plaja din filmul Jaws cumva, in sensul bun bineinteles.

Cam asta a fost pe scurt scurtul meu sejur in Delta Dunarii. Va incurajez si pe voi sa mergeti acolo, dar nu planuiti sa stati mai mult de cateva zile, pentru ca nu aveti ce face acolo altceva decat sa va plimbati cu barca, sa mancati (mult) peste si sa beti bere. Spun asta in conditiile in care mie imi place berea :)